Zidarul cel vesel

Era o zi insorita de primavara. Pe strada Dorobantilor din Bucuresti se deschide un atelier de tamplarie care are sloganul : “ Noi muncim, nu dormim, niciodata nu obosim”.

Intr-o buna zi la atelier veni un zidar profesionist care era foarte vesel. Mereu zambea, chiar si atunci cand era suparat. Pe el il chema Lucian si era poreclit ca “ Zidarul cel vesel. El lucra cu toti copii chiar si cu cei care nu aveau pentru ca ii iubea. Nu ca altii care iau bani din orice. Dupa mult timp, isi dadu seama ca are nevoie de ajutor, asa ca , punse anunt. Multi oameni erau interesati de asta, asa ca la atelier venisera foarte multi oameni. El selectionasera doar trei dintre cei mai buni.  In fiecare zi eu veneau si munceau, pentru ca el sa vada cum se comporta fiecare.

Primul, nu trecu deoarece era, foarte,foarte mofturos. Niciodata lui nu ii convenea nimic. Al doilea, era foarte suparacios. Numai ca nu plangea pe acolo cand un copil gresea. Al treilea avea doar un mic defect, ci anume, se agita prea tare. Oricum tot pe el il alese Lucian. Intr-o zi cei doi se intalnisera la atelier. Acolo Lucian il intreba:

-         Cum te cheama?

-         Ned.

-         Incantat de cunosinta, Ned.

-         Uite, copilul asta nu pricepe deloc cum se face o casa pentru pasarele.

-         Domnule, este bine asa? intreba copilasul.

Ned se inrosi tot la fata si fara calm incepuse sa urle:

-         Aaaaaaaaaaaaa! Nu,nu,nu, nu e bine deloc!

-         Stai, calmeazate, spuse Lucian, este doar un copil si este si incepator. Trebuie sa ai calm.

-         Dar eu nu pot fii ca tine.nu pot fi asa de vesel tot timpul, nu este in firea mea. Eu sunt mai incruntat asa de felul meu.

-         Nu te speria, daca vrei, o sa te invat eu cum sa ai calmul necesar ca sa lucrezi aici.

-         Bine, accept. Dar te rog, incearca sa ma faci exact la fel ca si tine.

-         Bine, ok, doar ca, asta o sa ia ceva timp.

-         Si cand ne incepem lectiile?

-         Maine dimineata, e bine?

-         Da, desigur ca da. Este chiar perfect.

-         Bine,multumesc. Pa Lucian.

Dimineata sosi, iar la usa batu noul elev.

-         Buna dimineata, Lucian!

-         Buna dimineata si tie.Ned! esti gata, pregatit in totalitate pentru lectii?

-         Da, in totalitate gata!

Cei doi incepura lectiile. Una doua pricepuse, dar oricum, mai facuse lectii, pentru ca si cei mai buni fac lectii in plus la anumite lucruri.  Ei continuasera lectiile timp de inca opt luni. Se simtea minunat si intr-un final, intelese totul. De atunci el incepuse sa fie poreclit si ca “ Zidarul vesel,Ned”. Acum era fericit si Ned dar si Lucian. Se simteau mandrii de cea ce obinusera pe tot parcursul lectiilor. Amandoi colaborau impreuna si se distrau de minune. Se simteau mandrii ca acum toti se inteleg cum trebuie cu copii. De atunci atelierul se numi “ Atelierul veseliei”.