Sagetile lui Petru
A fost odata ca niciodata un baiat pe nume Petru. El era pasionat de sageti, deaceea in fiecare zi el mergea in padure si tragea cu arcul. El mergea la o vrajitoare si lua de`acolo sageti fermecate, care, spunea batrana vrajitoare, ca ar fi magice.
Intr-o buna zi, sagetile lui disparura ca prin miracol. Petru merse la vrajitoare si spuse:
- Nu e nici macar o bucatica de magie in toate sagetile, vrajitoare mincinoasa!
- Baiate, totul la timpul lor…
Petru pleca si tranti usa mahnios. Dupa cateva zile, Petru se plictisea de mama focului, asa ca se hotara sa mearga sa mai traga cu sagetiile…normale desigur.
Cand ajunse in padure mare ii fu mirarea. Acolo erau doisprezece fete frumoase, doar a treisprezecea era urata, vai de mine. Pe fiecare fata scria ’’Alege-ma’’. Cand petru vazu asta, merse degraba la vrajitoare si ii spuse:
- Vrajitoareo, doisprezece fete frumoase ca soarele si una urata ca jarul focului ars sunt in padurea de fagi!
- Ti-am zis ca sagetiile acelea erau magice. Am avut dreptate.
- Da, ati avut. Defapt, de aceea am venit eu aici, pentru a-mi cere scuze. Imi are rau ca …te-am facut…vrajitoare mincinoasa, scuza-ma.
- Te iert dragul meu, dar pe parcurs sa nu mai faci asta. Si iti mai dau un sfat. Au aparut treisprezece fete nu-i asa?
- Da,intradevar treisprezece.
- Alege de`acolo cea mai frumoasa fata.
Baiatul se puse pe ganduri gandindu-se, cea mai frumoasa fata este cea mai urata, in basme. Degraba se duse in padure. Acolo toate fetele il asteptau cu sufletul la gura. Cand ele vazura ca baiatul se indrepta catre cea mai urata, incepura sa barfeasca:
- Cum sa o aleaga pe mustacioasa aia buna de nimic?
Iar Petru ii raspunse:
- Nu e cea mai urata, voi sunteti.
Cand era fata in fata cu ea, Petru o intreba:
- Cum te cheama?
- Miranda, raspunse ea.
- Ei bine, Miranda, de cand te-am vazut, mi-am dat seama ca vei fi a mea. Deci, as vrea sa te intreb..vrei sa te mariti cu mine?
- Da, desigur, nu as pierde asta pentru nimic in lume!
Fata ii sari incantata in brate. Dupa cateva secunde toate fetele, inclusiv ea se ridicara catre cer. Cele doisprezece se facura urate, de fugeai de ele unde vedeai cu ochii, iar cealalta, atat de frumoasa, ca o deochiai.
Dupa ani si ani cei doi au facut o nunta mare si frumoasa ca in basmele cu printi si printese, o nunta, cum nu s-a mai vazut de cand sunt eu, o nunta mai ceva ca in povesti.