Povestea unui bradulet si a unei ratuste

Au fost odata ca niciodata un bradulet si o ratusca. Ei aveau foarte multi prieteni,dar asta pana cand iarna sosi, si cu ea si sezonul de vanatoare, si deasemenea taierea brazilor pentru impodobirea lor de marea sarbatoare a Craciunului. Mii de ratuste fusera impuscate de cruzii vanatori si mii de brazi fusera taiati

Din fericire o ratusca si un bradulet ramasera in viata.

Ploua, asa ca, ratusca se gandi sa se adaposteasca sub un bradulet,doar ca, cu greu gasi ea unul gratie railor taietori de lemne. Intr-un final ea gasi un bradulet, se aseza intr-un loc unde sa se fereasca de ploaie si se puse pe jos asteptand sa se domoleasca ploaia. Deodata,braduletul incepu sa vorbeasca si spuse catre ratusca:

-         Micuta ratusca, tu ce ai patit?

-         Pai, acei vanatori cruzi mi-au ucis toti prieteni, ca apoi sa ma raneasca si pe mine lasandu-ma intr-o groapa cand ploaia se intetea,ei ma lasara indurerata si plina de suspine. Braduletule, ce rost mai are sa traiesc daca nu am pe nimeni aproape de mine?

-         Si mie ratusco mi-au ucis prieteni dar si familia niste taietori de lemne,cum tie ti-au ucis prietenii. Asta e placerea lor desi nu rezolva nimic cu ea. Credema ratusco,este doar placerea lor, obsesia lor de-a ucide fiinte nevinovate.

-         Dar bradutule, nu mi se pare deloc corect,adica, daca noi am merge cu armele la ei si le-am ucide toate persoanele dragi,crezi ca le-ar placea?

-         Mai ratusco,crezi ca ei se mai gandesc cum ne simtim noi? Credema, ei se gandesc doar la placerile lor si atat. Doar atat conteaza pentru ei si nimic altceva.

-         Da, dar, nu crezi ca ar trebui sa se gandeasca putin si la noi, cum ne simtim noi?

-         Asa ar trebui,doar ca, din pacate,nu fac asta.

-         Da..stiu ca asa ar fi corect..dar…ma rog…

-         Se insereaza, haide sa ne culcam.

Cei doi adormisera, iar cum se facea de dimineata, vorbeau,ratusca cauta de mancare, si tot asa,dar asta pana anul viitor cand veni din nou iarna si din nou vanatoare si taierea brazilor.

Din pacate, cei doi prieteni ai nostri nu supravietuira anul acesta. Micuta ratusca fu impuscata direct in inimioara ei mica si fara nici un fel de pacat. Acum, ratusca era gatita pe aragazul unei familii care avea frigiderul plin si totusi prefera sa manance ceva ce nu merita sa fie ucis. Nici braduletul nu o ducea mai bine. El fusese taiat de niste taietori de lemne si acum ardea in semineul unei familii care avea o camara plina de lemne taiate si proaspete, doar ca ei preferau sa fie cineva ucis neaparat.

     Lumea de basm din sifonier

Au fost odata  ca niciodata doi copii pe care ii chemau Brad si Giulia. Ei erau foarte cuminti, doar ca din pacate parinti lor murisera intr-un accident de masina, iar acum ei erau adoptati de niste parinti foarte rai care ii bateau cat era ziua de lunga. Zana cea buna, adica mama lor care ii pazea din Rai, vazura tragedia care li se intampla dragilor ei prunci. Se hotarase foarte serios sa le dea copiilor ei puteri magice, ci anume, orice isi doresc ei sa se indeplineasca.

Intr-una din zile, cei doi spusera:

-         O mamico, o taticule, te rog salveazane de-aici. Acesti parinti doar ne chinuie nimic altceva. Faceti cumva va rog sa existe o lume de basm unde sa putem sa ne ascundem de acesti oameni rai

Cand dimineata veni, Giulia se duse la ea in camera sa isi ia hainele din sifonier, insa cand deshise sifonierul nu vazu haine, vazu o lume ascunsa si de basm, care putea fi vazuta doar de cei doi copii. Giulia intra de-graba inauntru si nu mai vroia sa plece de-acolo.

Dupa ce fetita statuse acolo in jur de doua sau trei ore, se intoarse inapoi acasa pe o usa de cristale si de pietre pretioase. Desigur ca luase si cateva pietricele pentru ai dovedi fratelui ei ca este adevarat.

Cand ajunse, de graba Giulia merse la fratele ei sa ii spuna.

-         Fratioare, am descoperit o lume de basm la mine in sifonier.

-         Nu te cred surioara, din nou esti visatoare?

-         Nu, am adus chiar si dovezi.

Si fetita scoase pietricelele magice din buzunarelul ei tot franjulit.

-         Surioara, aceste pietricele pe care le ai tu in mana valoareaza o avere.

-         Mie nu imi pasa de bani, eu vreau doar sa ramanem acolo pe veci. Haide cu mine te rog acolo, iti va placea si tie.

-         Ma indoiesc surioara.

Cand fetita deschise sifonierul, lui Brad nu ii venea sa creada ca acolo chiar exista o lume miraculoasa.

Intrasera inauntru, iar, dupa circa cinci sau sase ba chiar sapte ore, cei doi trebuiau sa plece acasa, pentru ca parintii lor sa nu ii bata, insa, fratele ei nu mai vroia sa plece de-acolo.

Dupa ce seara trecu, iar cocosul incepu sa cante din nou pe hornul casei, cei doi copii erau in picioare, bineinteles in fata sifonierului asteptand sa se dea jos cocosul, pentru ca ei sa mearga in acea tara.

Iata ca, de cum ajunsera, vazura ca locul era foarte schimbat. Acum locuiau mii de finite magice, inclusiv o zana minunata. De cum vazura cei doi copii ca acel loc era si bun de locuit in el se decisera sa ramana pe veci acolo, doar ca problema era ca nu aveau unde sa stea. Din fericire, solutia lor aparu deindata, ci anume zana cea frumoasa si magica, imbracata intr-o rochie alba ca de mireasa, cu niste aripi albe deasemenea sip line de sclipici. Zici ca era inger. Copiii cand o vazura ramasera cu gura deschisa de uimirea frumusetii sale. Merse si o intrebara:

-         Buna ziua frumoasa zana.

-         Buna dragi copii.

-         As vrea sa va spun ceva.

-         Va ascult.

-         Eu si fratele meu avem niste parinti care ne urasc enorm sin e vor numai raul,adica sunt parintii adoptivi deoarece cei naturali au murit intr-un accident te masina. Acestia noi ne bat cat e ziulica de luna sau cat de scurta. Am vrea sa ramanem aici dar nu avem unde sta, si ne pare rau ca suntem asa de nepoliticosi, adica, ca venim asa brusc si va intrebam…

-         Dragi mei, nu sunteti nepoliticosi, sunteti disperati, adica disperati de suparare. Nu va temeti, va voi tine eu la mine pana la moarte si si dupa.

Asa cei doi copii ramasera in grija frumoasei zane. Insa ceea ce am uitat sa va spun este ca frumoasa zana era defapt mama lor, prefacuta intr-o zana pentru a-si apara micii prunci de orice pericol. Acum locuiau in liniste si in pace, departe de parintii lor adoptive rai si cruzi.