Mica vrajitoare

 A fost odata ca-n povesti a fost ca niciodata, o familie de vrajitori. Ei nu aveau nici un copil si tare mult isi doreau unu ca sa lase mostenire in urma lor ceva, asa ca facuse o vraja si pac pac aparu o fetita. Ei ii puse numele Wizardy.

Ea era plina asa de frumoasa, dar pe atat de puternica. Ea daca isi dorea ceva imediat incepeau obiectele sa zboare prin casa pana ajungeau la ea de-I faceau totul pe plac. Dupa ce fetita crescu putin, afla adevarul. Acum ii era mai usor, dar totusi isi dorea o viata normala, dar nu stia cum sa faca sa o aiba. Ea avea o prietena foarte bun ape care o chema Maggie, deaceea era foarte suparata, fiind ca nu putea sa mai pastreze atata timp secretul acesta numai pentru ea. Intr-o zi nu mai putu si ii spuse:

-          Daca iti zic ceva, promiti ca vei mai fi prietena mea?

-          Da, orice Wizardy.

-          Maggie, eu sunt o vrajitoare. De mica m-am nascut asa. Adica eu nu m-am nascut eu am fost create din niste potiuni. Eu nu sunt ceva obisnuit, eu sunt un fel de experiment sa zic asa.

-          Wizardy, asta chiar ma inspaimanta. Adica nu ma inspaimanta, dar, este foarte….nu stiu nu gasesc cuvantul potrivit.

-          Socant?

-          Da, cam ceva de genul acesta.

-          Si tie iti place sa fii asa?

-          Pai…uneori mi-as dori si eu o viata normala ca orice om, adica daca de exemplu dam un test eu pot sa imi doresc sa stiu, si voi sti, deci este ca un fel de copiat.

-          Asta e drept Wizardy, dar asta este destinul tau….. nu?

-          Da,din pacate da..eu trebuie sa duc mai departe mostenirea.

-          Dar oricand poti sa refuzi asta, adica poti sa nu accepti, nu-I asa?

-          Da…cred ca merg sa o intreb pe mama despre asta si sa o caut pe Blackitty.

-          Cine-I Blackitty?

-          Pisica mea neagra…..

-          Ok…nu degeaba se zice ca vrajitoarele au pisici negre.

-          Bine, pa!

-          Pa!

Si Wizardy merse inapoi acasa sa ajunga la mama ei sa o intrebe daca este necesar sa duca mai departe mostenirea. Cand ajunse spuse:

-          Mama, chiar este obligatoriu sa duc mai departe mostenirea de vrajitoare, deoarece mie nu prea imi place sa fiu vrajitoare, adica vreu si eu o viata normala, nu mai suport sa fiu vrajitoare adica tot mi se cuvine mie, ce vreau eu imediat se indeplineste, asta nu e viata normala ba chiar din contra, este viata anormala.

-          Bine draga, chiar nu este necesar sa ne certam, daca tu vrei sa renunti la vrajitorie, vino cu mine in camera speciala.

-          Dar mama, intr-un fel vreau sa fiu si vrajitoare, dar intr-un fel vreau si om normal sa fiu. 

-          Pai draga, pe dinafara tu vei fi imediat un om normal, dar mereu si mereu vei fi inauntrul tau o vrajitoare adevarata, care oricum va duce mostenire si altora.

-          Bine mama, haide sa mergem sus.

Cele doua mersera sus si acolo mama ii facu fetei un fel de vraja. Fata acum se simtea foarte impacata ca mama ei a facuto si un om normal dar si o vrajitoare. Wizardy a dus mostenirea ei fiicelor sale iar fetele ei au dato mai departe. Foarte posibil este ca si acum rude de-ale lui Wizadry sa traiasca pe undeva prin lumea-ntreaga.