Calatoria pe luna
Tigu Diana – Adriana
A fost odata , demult un baiat pe nume Fernando, dar toti aproape ii ziceau Fer. El studia foarte mult despre planete, rachete si altele care au legatura in special cu frumoasele calatorii pe luna. El isi dorea extreme de mult sa ajunga pe luna. Era visul lui de-o viata, asa ca, merse sa dea un examen si peste douazeci si sapte de zile, primi rezultatul in care scria;
“ Bine ai venit la noi! Maine dimineata la ora 10:30 sa fii la noi, vei avea prima ta racheta si
cu ea primul tau zbor. Si felicitari, ai trecut examenul, pot zice ca l-ai trecut cu brio.
Felicitari din partea intregii echipe! Te asteptam maine nu uita,
Semnat, d-nul Miilkes Bosriven, seful tau.”
Cand vazu ceea ce scria pe billet, chiar nu ii veni sa creada. Acum nu mai putea sa doarma, nu mai putea sa aiba rabdare, era agitat si deabea putea sa doarma. Insa se puse in pat, si adormi pe loc. Dimineata se trezi cu zambetul pe buze. Merse la baie se spala, se imbraca apoi merse la bucatarie si manca, iar in cele din urma era gata de plecare. Merse acolo, vazu ca d-nul Mǘller Borisven avea o diploma in mana. Merse si le spuse tuturor:
- Buna ziua, eu sunt Fernando Feres. Eu sunt absolventul vostru aici. Am primit o scrisoare de la d-nul Mǘller Borisven, care am auzit ca este seful meu.
- Da, d-nul Mǘller Borisven este aici, dar, noi nu am auzit de nici un Fernando Feres.
- As putea vorbi va rog cu d-nul Borisven?
- Da, uitati, este chiar acolo, asteapta sa vina Fernanda McLewys.
- Fernanda!?
- Da, absolventa noastra, probabil ca d-nul Borisven a gresit cui i-a dat scrisoarea,dar ducetiva si intrebatil.
Merse la el si cand ajunse il intrebase:
- Buna ziua , dumneavoastra sunteti d-nul Borisven?
- Da, Mǘller Borisven in persoana. Eu sunt seful aici.
- Am venit sa va informez ca, am primit ieri un bilet pe care scria, bine ai venit la noi si maine
- Nu, probabil am gresit, trebuia sa i-o dam Fernandei.
- Cine este Fernanda in primul rand?
- Este absolventa noastra.
- Deci s-a omis o gresala cand mi-ati dat mie acest…..mesaj?
- Din pacate da baiete.
- Bine. Multumesc oricum d-nule.
- Baiete, vreau doar ceva sa iti zic.
- Ce anume?
- Pacaleala!
- Poftim!?
- Te-am pacalit, tu esti absolventul, dar intradevar este si o fata care a castigat postul. Numele ei e Fernanda McLewys dupa cum ti-am mai zis.
- Dar ea cine este, defapt?
- Ti-am mai zis, absolventa noastra, e foarte draguta si frumoasa.
- Ma rog…
Venise si frumoasa Fernanda. Intradevar era foarte frumoasa. Merse la d-nul Borisven si ii spuse:
- Buna ziua d-nule. Eu sunt Fernanda McLewys.
- Da stiu. Cu ce te-ai ocupat inainte de-a veni aici?
- Am fost model, cantareata si actrita. Iar acum o sa devin “pilotita”.
- Mda..asa e. Sa sti ca ai si un partener.
- Partener!?
- Da, asa a zis si el cand a auzit, ce bine va potriviti. Haide sa il cunosti.
Mersera cei doi facuse cunostinta toti, iar acum erau gata de lansare. In patru secunde se lansa racheta. Dupa lansare, cei doi incepuse sa se certe, deoarece ambii vroiau sa piloteze. Se hotarara ca fiecare sa faca cu minutul. Dar daca trecea de un minut era ciondaneala. Trecuse o zi si umpic, dar intr-un final tot asa continuand, din fericre ajunse,`dar din pacate acum se certau care sa puna primul steagul. Lui Fernando ii veni o idee, ci anume sa puna amandoi mana pe steag si sa il puna deodata, astfel sa nu mai existe neintelegeri. Zis si facut. Puse steagul amandoi, apoi trebuiau sa puna un satelit care sa faca niste poze. Din nou erau ciondaneli care sa puna micul satelit. Din nou Fernando spuse:
- Eu zic sa punem amandoi mana pe el sis a il punem.
Zis si facut. Apoi se duse inapoi in racheta unde incepura din nou sa se certe cine sa piloteze. Fernando spuse:
- Eu zic, cand deodata Fernanda ii taie cuvintele.
- Taci din gura, spuse ea, vreau si eu sa vorbesc nu numai tu, ce esti tu aici liderul meu sau seful meu, ce esti aici, crezi ca eu nu trebuie sa zic nimic, trebuie sa tac in fata ta? Ei bine daca asa credeai te inseli amarnic. Eu nu sunt ceva ce poate fi controlat de cineva. Eu pot fi controlata doar de mine insumi. Eu sunt femeie eu fac mai multe ca voi barbatii, asa ca eu trebuie sa pilotez nu tu.
- Fernanda, daca ai putea sa ma asculti sip e mine ar fi minunat, dar tu nu ai calmul necesar, adica te enervezi prea repede esti foarte tafnoasa.
- Bine ma voi controla, dar acum vreau sa imi zici ce vrei.
- Ok, este in regula sa pilotezi tu, dar , te rog eu, nu te ma enerva asa din orice.
- Bine, o sa incerc sa fiu calma.
Merse cei doi in racheta Fernanda se puse la pilotat in timp ce Fernando se uita pe geam, admirand spatiul cosmic unde nu mai putea ajunge prea curand. Cand ajunsera inapoi pe pamant, seful lor, d-nul Mǘller Borisven le spuse cu fata in pamant.
- Ati reusit din fericire sa ajungeti pe luna unde sa puneti steagul si satelitul, dar , cu toate acestea m-ati dezamagit cand am vazut cati v-ati certat. Am amplasat o camera video minuscula la voi in naveta sa vad daca puteti fi cu adevarat o echipa. Acesta era ultimul punct al examenului vostru. Sunt dezamagit sa zic ca ati picat.
- Dar d-nule, ne pare rau, doar ca, noi doi, nu stiu , chiar nu stiu ce am avut in minte sa ne certam, trebuia sa ne asteptam la orice lucru, doar stiam ca nu am primit scrisoarea de admitere.
- Imi pare rau ca trebuie sa va zic, dar vreau sa plecati de aici.
- Dar, d-nule, nu ne mai puteti da o sansa?
- Nu, am vazut ce ati facut acolo cum v-ati ciondanit atata, nu mai pot avea incredere in voi.
Cei doi mersera acasa cu capul in pamant si cu mainile atarnand in jos balangananduse. La un moment Fernanda spuse:
- Este numai vina mea. Daca nu eram eu aceea cu clanta mare, poate acum cine stie in ce racheta eram.
- Lasa Fernanda, visul asta orice ar fi vom stii ca l-am trait, si cine stie, poate il vom retrai odata si odata.
- Deci Fernando, ce zici, vrei sa ne impacam, in ciuda tuturor neintelegerilor sa punem capat?
- Da, vreau, si pe langa asta , vreau ca maine
- Bine, asa vom face.
- Si de acum, orice ar fi noi nu ne vom mai ciondani din orice nimic.
- Bine sunt de acord.
- Deci, ne vedem maine
- Da. Pa
- La revedere!
- La revedere?! Spunemi si mie ceau sau pa.
- Bine atunci. Ceau Fernanda!
- Asa e mai bine.
Merse amandoi acasa, sperand ca vor avea maine
- D-nule ne pare rau sa va anuntam ca se defecteaza naveta. Puteti trimite ajutoare dupa noi sunte chiar pe luna.
- Da,chiar acum trimit.
Insa, dupa zisele acestea racheta exploda chiar in timp ce Fernanda era inauntru. Sari in aer, noroc cu acel costum special, probabil daca nu era el acum plutea prin spatiu. Fernando o vazu sarind si se sperie ingrozitor. Vazu ca era ranita si ii sari imediat in ajutor. Noroc ca echipajul ajunsese la timp, deoarece era posibil ca Fernanda sa moara. O dusera inapoi pe pamant, in racheta echipajele ii dadura toate ingrijiriile si pana sa ajunga pe pamant se facu bine. Cand ajunsera, d-nul Borisven se sperie asa de tare cand o vazu ranita pe Fernanda incat chema o salvare.
La spital, Fernanda se simtea mult mai bine. Chiar in ziua urmatoare ii dadu drumul acasa. Primul lucru care il facu fusese urmatorul : merse la seful ei sa isi anunte demisia.
- Fernanda , dar , nu poti. Uite inteleg ca accidentul te-a speriat, dar..
- Accidentul? Adica ce e pentru tine un fleac? Nu iti dai seama ca eu acum puteam fi moarta?
- Fernanda, ba da imi dau seama chiar foarte clar, dar tu si Fernando sunteti cei mai buni de aici din echipaj.
- Ei bine ce nu intelegi d-nule, era sa imi pierd viata!
- Bine, fa ce vrei
- Bine atunci, imi dau demisia. La revedere d-nule Borisven!
Ziua urmatoare Fernando merse la lucru. Speriat ca Fernanda nu apare il intreba pe seful lui:
- Ce s-a intamplat cu Fernanda?
- Tocmai ieri si-a dat demisia.
- Dar de ce?
- Ii este frica din cauza accidentului. Adica ii este frica de moarte. Ii e frica pe scurt de ceea ce a trait.
- Pai este de inteles..
- Mda..ma rog. Haide putin cu mine, am un cadou pentru tine.
Merse cei doi pana intr-un fel de statie de emisie, si vazu ca acolo erau toate premile sefului. El ii spuse:
- Aceste premii ti se cuvin tie si Fernandei. Daca stiti sa impartiti inseamna ca veti sti si aceste premii sa le impartiti. Jumatate raman aici, pana cand, poate, Fernanda se va intoarce.
- Sunt uimit. Multumesc d-nule.
- Si mai am o mica rugaminte.
- Care anume?
- Tu te intelegi bine cu Fernanda, nu-I asa?
- Da, ma inteleg bine…de ce?
- As vrea sa vorbesti tu cu ea sa se intoarca. Adica suneti chiar mai buni ca mine cand eram de varsta voastra.
Fernando se duse acasa la Fernanda si o implora sa se intoarca. Din pacate…..ea spuse:
- Nu, nu vreau sa retraiesc ceea ce s-a intamplat.
- Dar, a fost doar un mic…
- Mic?! Nu iti dai seama ca era sa imi pierd viata?
- Ba da, dar esti cea mai buna din tot echipajul. Te rog sa te intorci.
- Bine, dar este ultima sansa.
- Ce bine, haide sa mergem la d-nul Borisven sis a ii spui.
Cand ajunsera cei doi acolo, d-nul Borisven plangea. Se speriara cand il vazura asa ca fugira imediat sa vada ce s-a intamplat. Acesta le raspunse:
- Pai..plang deoarece tocmai acum cateva ore mi s-a spus ca se va inchide acesta statie, si toti trebuie sa fie dati afara.
- Pai eu tocmai am venit sa ma reangajez aici.
- Imi pare rau draga mea, dar nu se mai poate. Pana maine
- Dar nu pricep, este functionabila de cincizeci si patru de ani. Chiar acum sa se intrerupa? Nu va faceti griji, eu si echipa o sa rezolvam asta.
Si chiar asa se intamplase. Cei doua mii de oameni care lucrau acolo se duse la un fel de protest impotriva distrugerii statiei. De nervi iesi afara cel care vroia sa distruga statia si le spuse:
- Daca nu plecati, chem politia!
Dar tot nu se lasara si in continuare strigara.
- Jur ca o sa chem politia!
Si chiar chema politia.
Cand politia ajunse la fata locului, le spuse tot ceea ce se intampla. Ca marea surpriza sa fie urmatoarea: politia se alie cu cei de la statie ca sa nu distruga statia. Uimirea celor care vroiau sa distruga statia era de neperceput. Chiar erau uimiti, asa ca se raszgandira si le mai dadu o sansa. In continuare statia era in functionare.
Dupa cativa ani, d-nul Borisven iesi la pensie. Le dadusera celor doi postul de sefi ai statiei. Continuara cei doi sa lucreze pana la moarte. Niciodata nu se lasara de acel serviciu. Foarte fericit era d-nul Borisven de cei doi cand vazura ce bine se descurca.
In caz ca intalniti greseli gramaticale, s-ar putea, ar fii posibil deoarece sunt mai incepatoare si am doar 10 ani, nu le-am invatat chiar pe toate.:)
RăspundețiȘtergere