Prietenie adevarata

Era o zi frumoasa de primavara. Lacul de la marginea satului era plin de gaste, care mai de care mai guralive. Pasarile ciripeau vesele, zburand dintr-un copac intr-altul.

Deodata, isi facu aparitia o gasca atat de frumoasa de-ti lua ochii. Era singura si trista. Isi dadu drumul incet pe lacul apei. Se facu o liniste ca de mormant. Gastele tacura si se adunara toate in jurul noii venite. Aceasta insa, isi facu loc printre ele si pleca mai departe. Nu era prea prietenoasa, asa ca fiecare isi fazu de treaba lui. Nu trecu mult timp si deodata se auzi un miorlait. In copacul de langa lac era o pisicuta, care-si balanganea coada, stand intinsa pe o carca si uitandu-se la gaste, nefiind atenta, cazu in lac. Gasca alba venii repede, o prinse in cioc si o trase pe malul apei. Inlemnita de frica , deabea putu sa rosteasca cateva cuvinte.

-         Multumesc, gascuto. Mi-ai salvat viata.

-         Cu placere, pisicuto.

Stateau una langa cealalta incalzindu-se la soare. Gasca ii spuse pisicii:

-         Daca vrei sa mai faci o plimbare pe lac, esti invitata mea. Te sui in spinarea mea si te duc unde vrei.

Pisicutei atat ii trebui. Se sui repede si plecara amandoua pe lac.

-         Gasculito, tare buna mai esti. De multi mi doream sa vad cum este pe lac, sa ating apa cu labutele, fara sa-mi fie frica ca ma voi ineca.

-         Daca vrei, te pot plimba in fiecare zi.

-         Ce bucuroasa sunt, spuse pisica, negresit voi veni in fiecare zi.

Soarele pleca la culcare si odata cu el gasca si pisicuta.

Urmatoarele zile trecura ca un vis frumos pentru cele doua prietene. Veneau impreuna la lac, iar seara se intorceau impreuna acasa. Erau prietene de nedespartit.

Dar, intr-o zi, pe lac aparu un gascan, care se indragosti de gascuta noastra. Nu trecu mult timp si gasca oua patru oua pe care se apucara sa le cloceasca.

Nemaivenind la lac, pisicuta se supara crezand ca prietena ei  gasca, o uitase. Ii tot dadea ea tarcoale cotetului, dar nu o zari deloc. Asa pleca plangandu-si de mila.

Dar dupa cateva saptamani isi facu aparita gasca impreuna cei patru puisori ai ei. Pisica care statea cocotata in copac alaturi de un motanel foarte dragut, se dadu jos si alerga in intampinarea ei.

-         Ei, ce spui de puisorii mei, spuse gasca pisicii, sunt frumosi?

-         Se aseamana foarte bine cu puii mei.

-         Hai in spate sa te mai plimb, mai spuse gasca.

-         Dar cu pui me ice sa fac?

-         Ii plimbam si pe ei, spuse gasca.

Si fiecare pui de gasca lua in spate cate un pui de pisic. Cat era ziua de lunga, erau de nedespartit atat in apa cat si pe uscat.