Prajitura magica

A trait odata demult o femeie care facea des prajiturele. Ea in fiecare zi iesea in padure sa culeaga fructe. Intr-o zi ea gasi acolo o inimioara mica. Credea ca e ceva bombonica,asa ca o lua la ea sa faca prajiturele cu ea. Intradevar, era un fel de bombonica dulce la gust.

Merse ea acasa, puse aluatul sa dospeasca, iar dupa ce era gata, il puse in figurine, puse inauntru fructe iar deasupra aseza inimioara. Dupa ce era gata era cea mai frumoasa prajitura pe care o facuse cineva. Era pufoasa , mare si gustoasa bineinteles. Batranica lua o gura din prajitura, apoi se intoarse si vazu ca bucataria ei e varza. Se tot gandi ea ce bine ar fi sa se intample ca ceva sa fie magic. Iata ca in cateva minutele din bucataria cea dezordonata, se facu un fel de bucatarie de lux. Ei bine, ghiciti, prajitura aceea era magica si nu datorita ingredientelor din ea, datorita inimioarei de deasupra ei. Se tot gandi ce oare o fi , cum de s-a intamplat una ca asta. Intre timp, la usa ciocani cineva. Batranica deschise usa. Acolo era o micra printesa. Ea ii spuse batranei:

-         Buna ziua doamna, m-am pierdut in aceasta padure, crezi ca ma poti gazdui pana cand servitorii vor veni dupa mine?

-         Desigur fetito, intra inauntru.

-         Multumesc, pe mine ma cheama Isabella.

-         Incantata de cunostinta Isabella. Haide sa mergem in bucatarie, am facut niste prajiturele cu zmeura si mure, care sunt proaspete scoase din cuptor. Haide sa mergem sa mancam.

-         Multumesc, aveti cea mai calda primire.

Merse cele doua si mancasera prajiturele. Erau foarte bune si iti provocau o mica obsesie de a manca una-ntruna. Din fericire printesa Isabella se abtinu, insa vazu prajitura magica. Ea ii spuse batranei:

-         Doamna, ce prajitura este aceasta, inimioara aceea mi se pare cunoscuta, cu inimioara de pe lantisorul meu care mi-l daduse mama inainte de-a muri.

-         Am gasit-o in apropierea casei mele prin padure cand  cautam fructe de padure pentru prajiturelele mele. Stii coincidenta cea mare si eu am avut o fata care a murit recent. Cam acum doisprezece saptamani.

-         Si mama mea a murit tot acum doisprezece saptamani. Ce coincidenta. Pe a mea o chema Esmeralda de Vila`s Ducesa.

-         Da, ea a fost regina, ca si mine.

-         Dumneavoastra ati fost regina?

-         Da, dar am rentuntat si am puso pe fiica mea Esmeralda deoarece eu nu mai puteam. Asa ca m-am retras aici in adancul padurii, unde traiesc fericita.

-         Oare exista cumva posibilitatea ca mama mea, sa fie fiica dumneavoastra, iar eu sa fiu nepoata dumneavoastra?

-         Da probabil exista.

-         Dar totusi, acea inimioara, pot sa o iau. Pe a mea pe spate scria EDVD.

-         Adica?

-         Esmeralda de Vila`s Ducesa. Numele mamei mele.

-         Poftim.

-         Pai,defapt chiar asta scrie.

-         Iao inapoi fetito ti-o dau tie inapoi.

-         Nu! Eu va voi lasa aceasta inimioara.

-         Acum recunosc, ia de aci, gusta prajitura, dar mai intai pune inimioara pe ea, apoi ia o imbucatura din ea, si puneti o dorinta cat de mica, sau cat de mare.

-         Bine. Dar se pot indeplini orice dorinte care le vreau?

-         Posibil..adica eu nu stiu, doar o dorinta mi-am pus. Dar cred ca va rezista pana e gata de tot aceasta prajitura.

Isabella lua o imbucatura. Incet spuse:

-         Imi doresc sa stiu adevarul, imi doresc ca mama mea sa fie aici.

Dintr-un nor de pacla des, iesi un picior, care avea in el un pantof incantator. Apoi iesi de tot. Era o femeie cu parul pana la subtioare, o rochie luna ca de mireasa, cu ochii negri ca rubinele. Era chiar mama fetei. Fata o intrebase pe mama ei:

-         Esti chiar tu?

-         Da fiico, datorita bunicii tale, da , sunt chiar eu.

-         Bunica!?

-         Da bunica, am vrut sa iti spun asta inainte de-a muri, dar a fost prea tarziu. Ea este bunica ta, nu am vrut sa iti spunem mai devreme de ea deoarece noi credeam ca e moarta.

-         Mama, cu ajutorul unei prajiturele te-am salvat.

-         Nu, defapt m-ai salvat cu ajutorul inimioarei magice.

-         Magice?! Mama, ma uimesti nu stiu cum sa iti zic. Adica aflu atat de multe intr-un timp asa de scurt.

-         Nepoata mea, haide aci si servestete cu bucate pana cand vorbesc eu cu mama ta.

Fata merse, se servi din delicioasele bucate in timp ce bunica si mama vorbeau.

-         Eu zic sa ramaneti aci cu mine. Aici ii place si Isabellei.

-         Bine mama, dar unde vom dormi?

-         Ei bine, cu asta ma pricep eu.

Merse batrana lua inca o imbucatura din prajitura si spuse susotind:

-         Imi doresc ca aceasta casa sa devina un paradis de vis.

Din casa se facu un castel frumos ca de basm, prin el umblau caluti cu coama roz. Totul era asa de frumos, numai cand iti inchipui vezi asa ceva. Era asa de frumos. Insa, prajiturica ramase undeva in bucatarie , nici acum in zilele noastre nu a fost gasita, dar probabil ca cineva care v-a avea norocul o va gasi si isi va pune dorintele mancand din prajitura cate o imbucatura pana o gata. Poate se va intalni si cu bunicuta, Esmeralda si Isabella acolo, si poate va fi asa de imbiat incat va ramane acolo pentru totdeauna traind fericit impreuna cu ele.