Perla

Acum mult timp traia un scafandru foarte priceput. Mereu spunea tuturor ce gasea in misteriosul ocean. Insa doar o perla foarte rara ii mai lipsea  si intr-o zi se hotara sa plece in cautarea ei.

El ajunse foarte repede langa oceanul Pacific, cel mai adanc ocean de pe pamant. Bucuros si plin de emotii el nu mai putu si imediat se scufunda in ocean. In acea mare intindere de ape gasi o gramada de specii rare de pesti, precum si de alte feluri. Uimit tuturor le facu poze. Dupa multa munca, insfarsit el gasi o scoica, dar in ea nu era nimic, doar nisipul oceanului. Dupa mai multe minute, gasi inca o scoica, o deschise si pe aceasta , dar nici in ea nu era nimic decat nisipul oceanului Pacific. Mai merse el si mai merse pana gasi alta, dar de suparare si de nervi, please inapoi sus si nici macar nu vru sa o deschida. Se intoarse pe uscat si acolo statu mult de tot pana uita de el. Dupa mai mult timp, merse acasa. Se tot gandi, daca in ultima scoica era perla, sau daca nu era? Nu isi dadea nici cum seama, insa el se provoca pe sine. In urmatoarea dimineata merse inapoi la ocean, se scufunda din nou si se chinui din rasputeri sa gaseasca din nou acea scoica. Din fericire, visul lui deveni realitate. Gasi scoica, dar din pacate, nici in ea nu era perla. Se infurie nespus de tare, dar continua cautarea. In fata lui aparu o sirena cu parul de argint. Ea ii spuse baiatului:

-         Alege dragul meu, eu sau perla ?

-         Imi pare rau sirena mea, dar , as prefera perla , deoarece eu caut aceasta perla de foarte mult timp.

Dupa aceste zise, din frumoasa sirena se facu o perla care stralucea mai puternic ca razele soarelui. Perla spuse dupa acea cu o voce blanda:

-         Pentru ca ai preferat perla in locul meu, eu pot fi oricand vrei tu sirena.

-         Dar cum se poate?

-         Cu siguranta oricine ar fi preferat sa ma aleaga pe mine sirena nu pe mine perla.

-         Ei bine, eu cand vreau ceva o fac. Haide o sa mergem acasa, te pun in sertarul de onoare.

-         Minunat, iti multumesc.

-         Si eu tie ca m-ai ajutat sa imi gasesc perla.

Dupa ce se duse inapoi pe mal spuse:

-         Vreau sa devii sirena, pentru ca eu sa iti spun tie ceva, ce mi-a fost greu la inceput sa iti zic , dar sper ca vei intelege.

Si perla se transforma in sirena. Dupa transformare, el o intrebase:

-         Vrei sa fii sotia mea?

-         Nu ti se pare cam ciudat ca eu sa ma marit cu un om normal? Eu sunt o sirena. Din pacate dragul meu raspunsul este nu. O sa raman in continuare doar o perla.

-         Bine, spuse baiatul dezamagit de raspunsul fetei viselor lui.

-         Te rog, nu te supara, chiar as dori, dar as incalca legea sirenelor. Pot sa ma marit cu tine doar daca sunt o fiinta normala.

-         Dar asta nu e posibil asai?

-         Nu chiar, adica vreau sa spun este posibil dar,trebuie neaparat ca tu sa dezlegi niste vraji cum s-ar spune, adica, niste blesteme.

-         Ok….

-         Bine, o sa iti zic adevarul daca vei promite ca nu spui nimanui nimic din ce am vorbit eu cu tine.

-         Desigur, promit.

-         Mie greu sa ti-o spun, eu defapt sunt printesa Domnosie. Un blestem a fost pus pe mine, inca de cand eram mica.

-         Dar cine te-ar blestema chiar pe tine?

-         Pai asta este,  nu stiu, eram doar un bebelus. Doar parintii mei stiu asta.

-         Si de ce nu ii intrebam pe parintii tai?

-         Pai, pentru ca ei au disparut cand o barca a piratilor a venit pe oceanul Pacific si acolo ei i-au capturat. Probabil ca acum sunt morti. Din fericire eu am supravietuit la acest necaz.

-         Domnosie,imi pare rau ca te-am intristat amintindu-ti de parintii tai. Daca  steam jur ca nu scoteam din gura absolute nici un fel de cuvant.

-         Nu face nimic. Apropo, eu ti-am spus cum ma cheama, de ce nu imi spui si tu cum te cheama pe tine.

-         Nu pot, mie imi este rusine de numele meu deoarece nu mi-a placut niciodata.

-         Haide nu poate fi asa de rau. Uitate la numele Domnosie. Nu ti se pare nume de baiat?

-         Da, sa stii, dupa spusele mele, eu am nume de fata. Cred ca parintii nostri ne-au incurcat numele cand eram mici.

-         Da probabil, spuse ea zambind.

-         Bine, daca tu doresti o sa iti zic numele meu. Numele meu este Doinise.

-         Hei, nu este cum ai zis tu, mie chiar imi place numele tau.

-         Multumesc, ca sa fiu sincer si mie imi place numele tau si imi place si de tine.

-         Pai, asta mi-am dat si eu seama.

-         Cum adica?

-         Magie.

-         Dar credeam ca asta se intampla doar in desene. Chiar exista magie?

-         Da, adica,eu sunt ceva magic.

-         Da , mi-am dat seama.

-         Hei, nu magica la frumusete. Adica sunt o creatura mistica, magica, oricum doresti tu sa ii zici.

-         Oricum tot imi placi orice fel de creatura ai fi.

Dup ace mai statusera putin pe mal, brusc aparu o vrajitoare.

-         A, cumva si asta e ceva magic Domnosie

-         Cred ca da, nici macar nu stiu cine este, dar daca ma gandesc putin mai bine, cred ca fata ei mi se pare foarte cunoscuta.

-         Hahahaha, asa si trebuie printeso.

-         Stai, nimeni nu stie ca eu sunt printesa, doar eu si el..

-         De ai sti tu cine sunt eu.

-         Ne-ati putea spune?

-         Eu am pus blestemul pe tine printesa Domnosie.

-         Si cum poate fi dezlegat blestemul?

-         Asta va trebui voi sa o aflati.

Dupa acea vrajitoarea isi lua zborul. Mergea atat de tare pe matura, incat din palarie ii cazu un biletel pe care scria reteta magica a blestemului care pusese pus pe printesa Domnosie. Pe el scria tot ceea ce trebuia sa se stie pentru a se desface blestemul. Pe el scria:

“ Daca cineva va merge in oceanul Pacific si va gasi o perla, apoi nestemate, le va sparge, apoi le va amesteca cu apa parfumata. Se va mesteca apoi se va bea de persoana blestemata.”

-         Minunat, dar oare ce ar vrea sa zica prin apa parfumata?

-         Aha, pai cred ca a vrut sa zica parfum, spuse printesa Domnise.

-         Este incredibil! Nu pot sa cred ca insfarsit putem desface blesemul. Este minunat.

-         Da stiu. Nu imi vine sa cred. Sa fiu sincera imi vine sa plang de fericire. Dar, cine va putea gasi o perla si nestemate? Ele sunt foarte greu de gasit.

-         Pai haide, haide cu mine Doinise. In adancul oceanului, eu stiu cel mai bine totul ce umbla pe acolo.

Il luase de man ape Doinise si apoi plecara in adancul oceanului. Ea ii aratase lui Doinise toate locurile unde poate gasi perle. Gasira perla si merse inapoi pe uscat. Dupa aceea Doinise spuse:

-         Bun, avem perla ,dar nestemate?

-         Pai va trebui din nou sa mergem in ocean, am eu un loc unde ma jucam cand eram mica si acolo sunt o gramada de papusi si coronite.

-         Bine, si la ce ne ajuta asta Domnise?

-         Pai, pe coronite sunt nestemate reale si le putem lua.

-         Dar, nu e greu sa le rupi?

-         Nu conteaza.

Si sarira din nou in ocean. Merse la locul secret al printesei. Era ca un fel de paradis al jucariilor. Merse luase o coronita, apoi rupse de pe ea un nestemat.  Se intoarse din nou pe uscat. Dupa aceea Doinise spuse:

-         Vreau sa te transformi in perla, ca sa mergem la magazin sa luam parfum.

-         Bine.

Si Doinise merse la magazin si cumparase o sticluta de parfum. Cand ajunsera acasa, sparse nestematul apoi perla. Le amesteca bine apoi turna tot parfumul inauntru. Dupa aceea, merse puse apa in vana lui si puse acolo perla. Dupa aceea el spuse:

-         Vreau sa fii sirena.

Perla se transformase inapoi in sirena. El ii dadu sa bea “licoarea magica”. Ca prin minune din sirena se facu o printesa. Acea printesa era asa de frumoasa, ca nu puteai sa ii rezisti. Dupa aceea, cei doi merse afara, si acolo aparu din senin vrajitoarea. Ea spuse cu vocea ei cea aspra:

-         Din nefericire ati dezlegat blestemul, dar pe mine nu puteti sa ma distrugeti.

-         Ba da, chiar putem!

-         Serios?

-         Da, cu dragostea adevarata.

-         Blestemat fi si tu Doinise!

-         Ti-am spuse eu

-         Bine, dar, cum facem ca dragostea adevarata sa iasa la suprafata.

-         Este doar un singur lucru de facut. Trebuie sa simti la fel pentru mine cum simt si eu pentru tine.

-         Dar eu nu stiu ce inseamna asta.

-         Pai, uitate doar in ochi mei, si spune ce vrei.

Printesa se uita in ochi lui. Dupa aceea spuse:

-         Simt un sentiment foarte ciudat, dar in acelasi timp, foarte placut.

-         Este dragostea, spuse Doinise fericit. Dragosea a invins!

-         Nu se poate! Blestemat fi tu Doinise! spuse vrajitoarea in timp ce se topea.

-         Nu se poate Doinise. Jur ca nu se poate. Adica vad ca sa putut dar..totusi nu imi vine sa cred ca am distrus-o pe vrajitoare.

-         Ei bine, priveste. Si acum, tu ai zis ca tu cand devi om poti sa te casatoresti cu un om nu-i asa?

-         Da…pai, chiar asa am zis.

-         Bine atunci. Eu iti zic tie, frumoasa mea printesa, vrei sa te mariti cu mine.

-         Din nou spunca sunt uimit. Si da, da raspunsul cu siguranta este da, orice ar fi el ramane tot da.

-         Minunat, chiar perfect.

-         Da, stiu

Cei doi facuse o nunta foarte mare. Dupa ani si ani, nascuse o fetita foarte frumoasa cu parul ca rubinele. Ei ii pusera numele Perla. Razand spuse amandoi:

-         Prin cate am trecut noi doi cu perla!

Se distrara pe cinste cand ii puse numele care trecuse prin toate. La botezul fetitei, preotul spuse:

-         Ei bine, Perla este un nume inspirit. De ce i-ati pus numele Perla?

-         Pai, am trecut prin cam multe cu acest cuvant minune ,perla, apoi incepusera sa hirizeasca din nou pe la spate.

-         Bine dragilor. Sa fiu sincer niciodata nu am mai avut un nume asa de dulce. Defapt toate numele puse pentru copii sunt bune.

-         Desigur ca da.

Dupa ce o botezara incepuse sa deschida cadourile, care mai de care. La toate daca te uitai cadeai din picioare. Cu toti spusera in cor:

-         Sa traiasca frumoasa Perla!

-         Da, spuse parintii ei.

-         Sa vina tortul! spuse Domnise.

Tortul aparu, el era cu cinci etaje. Pe ultimul etaj avea o sirena, iar pe celelate avea valurile marii. Pe margini avea doar perle frumoase de aur. Era cel mai frumos tort si fiti siguri ca era si delicios.