Ciobanul cu 70 de oi
Pe meleaguri indepartate traia un cioban pe care il chema Petrica. El avea saptezeci de oi cu care iesea sara pe dealul de langa sat.
Dupa un timp, ciobanul nu mai iesea cu oile. Satenii incepura sa se ingrijoreasca si mersera acasa la Petrica. Acolo, intins pe pat, plangea. Toti se intrebau de ce plange Petrica. O femeie frumoasa cu parul rosu ca floarea focului si cu ochii ca margelele isi facu curaj sa il intrebe pe de ce plangea. Pe femeia aceea o chema Janet. Cu ochii plini de lacrimi Petrica ii raspunse :
- Deoarece ma simt foarte singur. Adica degeaba sunt un cioban cu saptezeci de oi,fiind ca nu imi doresc oi, ci imi doresc o sotie.
- Vei avea si o sotie Petrica, pentru ca toate se intampla la timpul lor.
- Sa fiu sincer ..... mai bine lasa ..... tac din gura.
- Bine Petrica. Eu merg la maicamea ca trebuie sa o ajut la mancare.
Dupa o luna, ciobanul nostru isi reveni. Iara ducea oile la pascut. Langa el se puse fata noastra cu parul ca flacara care spuse raspicat si cu mult curaj :
- Petrica?
- Da?
- Cand erai suparat vroiam sa iti spun ca nu esti singur.
- Stiu, am saptezeci de oi.
- Nu, defapt ai saptezeci si una de oi, iar ultima oita
- Mama mia! Ce varsta mare pentru o oaie.
- Nu intelegi, eu sunt acea oita
- Stai putin, ce vrei sa spui cu eu sunt oita
- Imi place de tine Petrica.
Si intre timp frumoasa fat ail sarutase pe Petrica ciobanasul.Nu trecuse nici mult de la nunta, si cei doi avura doi copii. pe primul il chema Petrisoara iar pe cealalta Jeanney. Cei patru traira fericiti mullt timp de atunci poate si pana in zilele noastre, cine stie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu